Tratamentul medicamentos si riscul cardiovascular

Tratamentul medicamentos trebuie inceput imediat daca tensiunea arteriala este mai mare de 160/100 mmHg sau daca tensiunea arteriala este mai mare de 140/90 mmHg iar pacientul are risc cardiovascular inalt sau foarte inalt (riscul cardiovascular este evaluat de catre medic). De asemenea, poate fi inceput la pacientii cu tensiune arteriala normal inalta (130-139/85-89mmHg) si care sufera de boala cardio-vasculara (mai ales cardiopatie ischemica).

Tratamentul antihipertensiv nu asigura protectie decat daca tensiunea arteriala este adusa la valorile care sunt dovedite in ghiduri ca va ofera cea mai buna protectie! Intrebati medicul care este tinta dumneavoastra si masurati-va frecvent tensiunea arteriala ca sa va asigurati ca este la tinta dorita.

Exista zeci de produse antihipertensive disponibile pe piata romaneasca. Nu exista o superioritate dovedita a unei clase de medicamente in raport cu alta, atata timp cat se reuseste, prin tratament, atingerea valorilor-tinta de tensiune arteriala! Totusi, in functie de bolile asociate pe care le prezentati, medicul poate sa aleaga anumite medicamente care, pe langa scaderea tensiunii arteriale, s-au dovedit potrivite si in alte scopuri terapeutice. Este bine sa nu comparati tratamentul dumneavoastra cu al cunoscutilor care primesc si ei antihipertensive, deoarece situatia in care va aflati dumneavoastra poate fi diferita de a lor.

Este foarte posibil ca medicul dumneavoastra sa aleaga de la inceput doua medicamente pentru tratarea hipertensiunii. Astazi se prefera asocierea a doua antihipertensive din clase diferite, in doze mai mici. Daca nu se ajunge la valorile recomandate, se pot asocia trei sau mai multe clase de antihipertensive, preferabil intr-o singura tableta pentru cresterea aderentei la tratament. Pana la stabilirea tipului de medicamente si a dozelor la care raspundeti in mod optim sunt necesare controale repetate si, uneori, schimbari in schema terapeutica. Aceasta etapă trebuie parcursa cu rabdare atat de catre medic, cat si de catre pacient.

In prezent, clasele de medicamente recomandate in tratamentul uzual al HTA sunt: diureticele, inhibitorii de enzimă de conversie, antagonistii de receptori de angiotensină II, blocantele canalelor de calciu, beta-blocantele.

Diureticele. In functie de modul lor de actiune, diureticele sunt impărtite in mai multe categorii: tiazidice, diuretice de ansa si economisitoare de potasiu. Toate au drept efect principal eliminarea sodiului si apei din organism prin urină si scaderea tensiunii arteriale. In tratamentul hipertensiunii arteriale, cele mai indicate sunt diureticele tiazidice, care nu au efect brutal si produc asociat si dilatarea vaselor. Diureticele tiazidice clasice pot creste insa acidul uric la pacientii cu guta, dar diureticele mai noi din aceasta clasa nu au efecte nedorite metabolice. In timpul tratamentului cu diuretice trebuie efectuate verificari periodice ale concentratiei de potasiu, sodiu si glucoza in sange.

Inhibitorii enzimei de conversie. Produsele din aceasta clasa au indicatii de administrare pentru multe alte boli cardiovasculare, astfel incat reprezinta tratamentul obisnuit al pacientilor, avand multe efecte folositoare. Dintre reactiile nedorite mentionam posibilitatea aparitiei unui grad de tuse iritativa si posibilitatea agravarii unei disfunctii renale.

Blocantii receptorilor de angiotensina II (numiti si sartani). Au indicatii asemanatoare cu inhibitorii de enzima de conversie, dar nu provoaca tuse iritativa, putand inlocui in tratament un inhibitor al enzimei de conversie atunci cand apare aceasta reacție. Retineti insa ca cele doua clase de medicamente antihipertensive (sartanii si inhibitorii enzimei de conversie) nu se pot administra impreună la acelasi pacient.

Beta-blocantele. Aceste medicamente, alaturi de diureticele tiazidice, sunt folosite de mult timp in tratamentul hipertensiunii arteriale. Ele blocheaza actiunea sistemului nervos simpatic (ce implica descarcarea de adrenalina) asupra inimii. Sunt contraindicate la pacientii cu astm bronsic, la cei cu boala arteriala periferica severa sau la cei cu anumite tulburari de ritm cardiac manifestate printr-un ritm rar al batailor inimii. Beta-blocantele scad ritmul cardiac, acesta ajungand frecvent in jur de 60 bătăi/minut. Trebui sa fiti atenti insa la o scadere prea accentuata a frecventei cardiace (sub 50 batai/minut) si sa anuntati medicul dumneavoastra.

Blocantele canalelor de calciu (antagonistii de calciu). Actioneaza prin relaxarea muschilor din peretele vascular si, in consecinta, produc dilatarea arterelor. in unele cazuri produc reactii adverse precum edeme, dureri de cap si inrosirea accentuata a pielii la nivelul fetei.

Alte clase de medicamente antihipertensive sunt considerate in prezent medicamente de rezervă, recomandate in forme greu tratabile de hipertensiune arteriala.

Medicatia antihipertensiva ar putea, in situatii rare, sa va produca la inceput o serie de reactii adverse – dureri de cap, ameteli, tulburari de echilibru, de concentrare, de vedere – pana ce creierul dumneavoastra se va obisnui cu valori de tensiune mai reduse. Este foarte important ca această etapa de tratament sa fie depasita si sa nu renuntati la tratamentul antihipertensiv. Organismul se va adapta la noile valori ale tensiunii arteriale. Daca apar alte simptome neplacute, ele trebuie aduse la cunostinta medicului dumneavoastra, acestea putând sa nu aiba legatura cu tratamentul antihipertensiv.

Daca urmati tratamentul antihipertensiv si atingeti valorile tinta recomandate ale tensiunii arteriale, aveti sansa de a fi protejat de evenimente cardiovasculare, cerebrale si renale viitoare.

O campanie de informare si constientizare asupra hipertensiunii arteriale, dezvoltata de catre Societatea Romana de Cardiologie.